|
Biographie Guillaume Apollinaire
Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator ºi critic de artã. Mama sa a fost o nobilã polonezã dar identitatea tatãlui est incertã.
Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naºte la Roma, în 1880, ºi urmeazã ºcoala la Monaco, Cannes ºi Nisa. Publicã primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseºte în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcþionar bancar la aceea de profesor particular. Împreunã cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare cã ºi-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabileºte definitiv la Paris în 1903, unde îºi începe colaborãrile literare în diverse publicaþii, dupã ce - încã din 1902 - îºi vãdise talentul de critic de artã în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artã admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtã vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunitãþii artistice a Parisului, client obiºnuit al localurilor "Le bateau lavoir" ºi "Le lapin agile" din Montmartre.
Printre prietenii ºi colaboratorii sãi se vor numãra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob º.a. κi câºtigã pâinea lucrând la o bancã, dar pentru a-ºi rotunji veniturile începe sã scrie romane erotice (pe care le numeºte pornographiques et alimentaires). Colaboreazã la reviste literare în care îi apar poemele în prozã, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).
Atras de picturã, îi aduce în atenþia publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse ºi Georges Braque. Asistã la naºterea cubismului ºi devine unul dintre animatorii ºi teoreticienii curentului, fapt consfinþit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apãrut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendinþa cãtre abstracþia absolutã în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine ºi lui, þinând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulatã Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacrã, Alcools, în care adunã cele mai reuºite poeme scrise între 1898 ºi 1912, suprimând punctuaþia pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertãþii expresiei.
În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriþã de talent, ale cãrei opere pot fi vãzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pãtimaºã, tot mai temeinic de lumea artelor.
În 1914 se înroleazã, iar în 1916 este rãnit grav la cap de o schijã de obuz ºi este supus unei trepanaþii craniene.
În acelaºi an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele ºi povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenã piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o defineºte, vizionar, "dramã suprarealistã", piesã care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuã sã colaboreze la revistele de avangardã literarã ale vremii ºi publicã manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes.
În ianuarie 1918 suferã o congestie pulmonarã care îi ºubrezeºte ºi mai mult sãnãtatea. În luna aprilie a aceluiaºi an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoþite de câteva scrisori de pe front (corespondenþa din aceastã perioadã va fi publicatã integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou).
Moare pe 9 noiembrie 1918, victimã a marii epidemii de gripã spaniolã. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.
În România, Apollinaire a avut mulþi admiratori printre scriitorii de avangardã din perioada de dupã primul rãzboi mondial. În 1968 apare o ediþie bilingvã cu o selecþie a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura "Univers" publicã în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilã culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Taºcu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Þepeneag, ªtefan Augustin Doinaº, Mihai Beniuc.
Operã - selecþie
La Gráce et le Maintien Français, 1902
Les exploits d’un jeune Don Juan, 1907
Les onze mille verges, 1907
L'enchanteur pourrissant, 1909
L'Hérèsiarque et Cie, 1910
Le Théâtre Italien, 1910
Le bestiaire ou le cortège d’Orphée, 1911
Alcools, 1913
Les peintres cubistes, 1913
La Fin de Babylone, 1914
Case d'Armons, 1915
Le poète assassiné, 1916
Les mamelles de Tirésias, 1917
L'esprit nouveau et les poètes, 1918
Calligrammes, 1918
Le Flâneur des Deux Rives, 1918
La femme assise, 1920
Le guetteur mélancolique
|
Textes RecommandéS
