agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ l'errant
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-18 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Călin Sămărghițan
Iar dacă unul dintre ei captura o vulpe a deșertului, tânără încă și pe care o puteau hrăni cu mâinile sale, o hrăneau. Sau gazele, câteodată, când ele binevoiau să nu moară. Iar vulpea îi devenea în fiecare zi mai prețioasă, îmbogățindu-se cu blana sa mătăsoasă și cu zburdălnicia ei și, mai ales, cu acea nevoie de hrană care cerea atât de imperios grija războinicului. Iar acela trăia din iluzia zadarnică de a transmite micului animal ceva din sine însuși, ca și cum el ar fi fost hrănit și alcătuit din iubirea lui.
Apoi, într-o zi, chemată de dragoste, vulpea fugea în deșert, golind dintr-o dată inima omului. Pe unul dintre ei l-am văzut murind, după ce nu se apărase cu destulă tărie în cursul unei ambuscade. Și mi-a venit în minte, atunci când am aflat de moartea lui, fraza misterioasă pe care o pronunțase după fuga vulpii, atunci când tovarășii lui ghicindu-i melancolia, îi sugeraseră să prindă o alta: "E nevoie de prea multă răbdare, răspunse el, nu pentru a o prinde, ci pentru a o iubi."
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité