…atunci o femeie zise: „Vorbește-ne despre Bucurie și despre Tristețe”.
Iar el răspunse:
„Bucuria este tristețea fără de mască
și însăși fântâna din care a țâșnit râsul vostru, a fost adesea plină de lacrimi.

Și cum ar putea să fie altfel?
Cu cât mai adânc vă sapă-n ființă tristețea, cu atât mai multă bucurie veți cuprinde în voi.
Cupa care așteaptă vinul nu este oare aceeași pe care focul a ars-o în cuptorul olarului?
Iar alăuta care vă alintă sufletul, nu este același lemn, mai înainte chinuit de cuțit?
Când sunteți veseli, scrutați-vă adâncul inimii și veți afla că ceea ce vă umple de bucurie nu-i altceva decât ceea ce și tristețea v-a dăruit.
Când sunteți triști, iarăși scrutați-vă inima și veți vedea că, într-adevăr, lacrimile voastre vin de la ceea ce, cândva, desfătarea voastră fusese.

Unii dintre voi spun: „Bucuria este mai mare decât tristețea”, iar alții zic: „Nu, tristețea este mai mare decât bucuria”.
Ci, iată, eu vă încredințez că ele sunt de nedespărțit.
Împreună sosesc în casa voastră și, când una se așază cu voi la masă, nu uitați, cealaltă în patul vostru s-a și culcat.
Într-adevăr, sunteți în cumpănă, asemenea unei balanțe, între bucuriile și tristețile voastre.
Numai când sunteți goliți de voi înșivă, talerele sunt nemișcate și în echilibru.
Când. Însă, paznicul comorii vă va ridica spre a-și cântări aurul și argintul, va trebui ca bucuria și tristețea voastră să se ridice ori să se scoboare.