Odinioară, oamenii erau buni.
Odinioară - în paradis
Și leul păștea lângă o oaie
calm, fără s-o-nhațe.

Mai târziu, om și leu
au descoperit cine sunt; și astăzi,
doar uneori, la siestă, mai visează
cum era puritatea primară...

- Ce gust -
Un gust paradisiac!
spuse leul leoaicei, la cină
degustând într-o zi trei fire de iarbă,
garnitură la o halcă de miel.