Eu te-am primit in trupu-mi,cu alai,
Mai timpule,falos ca-mbatranesc,
Stiind ca-mi dai si mai uitand ca-mi iai
Din mandrul meu tezaur pamantesc.

Dar,azi cand esti in mine,parca ai
Dinti mult mai mari care cumplit ranjesc.
Incepi sa iai,nimica nu mai dai
Si-n pantec arme parca-ti zanganesc.

Am introdus eu singur in cetate,
Fara sa stiu ori cu stiinta,poate,
Cu oastea mortii-n el,Calul Troian?

Asa o fi. Dar,timpule,tu frate,
Sa stii ca fara mila ne vom bate-
Voi bate-n batranetea-mi ca-n dusman!