Se bate miezul noptii în clopotul de-arama,
Si somnul, vames vietii, nu vrea să-mi ieie vama.
Pe cai batute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asaman intr-olalta viata si cu moarte;
Ci cumpana gindiri-mi si azi nu se mai schimba,
Căci intre amindoua sta neclintita limba.