Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta ;
C-acuma din pleiada-ti auroasă si senină
Se stinse un lucefăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea !

Metalica, vibrândă a clopotelor jale
Vuieste în cadentă si suna întristat ;
Căci ah ! geniul mare al desteptarii tale
Păsi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Si-n urmă ne-a lăsat !

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o ! geniu nalt si mare,
Colò unde te-asteaptă toti îngerii în cor,
Centoană tainic, dulce a sferelor cântare
Si-ti împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori !

Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire si locul tău natal ;
Căci umbra ta măreată în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simt national !

Urmeze încă-n cale-ti si lacrima duioasă,
Ce junii toti o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ti ea prin zboru-ti în cânturi tânguioase,
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
Colò, în Eliseu!...