Copii eram noi amândoi,
Frate-meu si cu mine.
Din coji de nucă car cu boi
Făceam si înhămam la el
Culbeci bătrâni cu coarne.

Si el citea pe Robinson,
Mi-l povestea si mie;
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din cărti de joc si mai spuneam
Si eu câte-o prostie.

Adesea la scăldat mergeam
În ochiul de pădure,
La balta mare ajungeam
Si l-al ei mijloc înotam
La insula cea verde.

Din lut acolo am zidit,
Din stuful des si mare,
Cetate mândră la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid împresurată.

Si frate-meu ca împărat
Mi-a dat mie solie,
Să merg la broaste nempăcat,
Să-i chem în bătălie --
Să vedem cine-i mai tare.

Si împăratul brostelor,
C-un oacacà de fală,
Primi -- poruncì ostirilor
Ca balta s-o răscoale.
Si am pornit război.

Vai! multe broaste noi am prins
-- ÃŽmi pare chiar pe rege --
Si-n turnul negru le-am închis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am făcut pace

Si drumul broastelor le-am dat.
Săltau cu bucurie,
Îbalt-adânc s-au cufundat
Ca să nu mai revie.
Noi am pornit spre casă.

Atunci răsplata am cerut
Pentru a mele fapte --
Si frate-meu m-a desemnat
De rege-n miazănoapte
Peste popoare-ndiane.

Motanul alb cel vistier,
Mânzac cel chior ministru --
Când de la el eu leafa-mi cer,
El miaună sinistru.
Cordial I-am strâns eu laba.

Si împăratulmilostiv
Mi-a dat si de sotie,
Pe fiica lui cu râs lasciv
Si tapănă, nurlie,
Pe Tlantaqu-caputli.

Am mutămit cu umil semn,
-- Drept mantie-o prostire --
M-am dus l-amanta mea de lemn,
În sfânta mânăstire,
Într-un cotlonde sobă.

Si ah! si dragă-mi mai era!
Vorbeam blând cu dânsa,
Dară ea nu-mi răspundea
Si de ciudă eu atunci
Am aruncat-o-n foc.

Si pe sură ne primblam
Peste stuf si paie
Si pe munti ne-nchipuiam.
Cu fiece bătaie
Mărsileam alături.

Si pe cap mi se îmfla
Casca de hârtie.
O batistă într-un băt.
Steag de bătălie.
Cântam: Trararah!

Ah! v-ati dus visuri, v-ati dus!
Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a închis
În străinătate --
Poate-s deschisi si-n groapă!

Dar ades într-al meu vis
Ochii mari albastri
Luminează -- un surâs
Din doi vineti astri
Sufletu-mi trezeste.

Eu? Mai este inima-mi
Din copilărie?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ah! îmi îmblă ades prin gând
O cântare veche.
Parcă-mi tiuie-aiurind
Dulce în ureche:
Lume, lume si iar lume!