Paloșul lunii înjunghie
valurile neliniștii mărilor,
catargele-n larg dezaprobă
teoria pendulării materiei.

Munții aleargă unii după alții,
precum cocorii pe frânghia
cu care Dumnezeu măsoară
contrariile din spovedania ierbii.

Castorii rod cerul
ca pe un plop fraged,
iar lăcustele îmbarcă pământul
într-o lotcă de lotus
și-i dau drumul pe apa blajinilor.

La capătul nopții, savanții
strigă ca din gură de șarpe:
- Puneți aripi hipopotamilor,
obligați-i să zboare!