Voi, care-n sonul rimelor aceste
Aflați suspinul ce în timp, departe,
Hrăni un tînăr rătăcit, ce-n parte
Era un altul decît cel ce este,

Și-n stiluri varii lacrimi de poveste,
Speranțe vane și dureri deșarte —
Nu-mi dați iertare, ci o milă-aparte,
De v-a trecut iubirea prin tempeste !

Am fost o lungă vreme, azi văd bine,
În gura lumii vorbă și ocară
Încît mîhniri în mine se-nfiripă...

Trecuta rătăcire-i azi rușine,
Păreri de rău și conștiință clară,
Că lumii place tot ce-i vis de-o clipă.

SONETUL ITALIAN ÎN EVUL MEDIU ȘI RENAȘTERE, vol.I,
BPT, Editura Minerva, 1970