LE CHAT ET L’OISEAU


Un village écoute désolé
Le chant d’un oiseau blessé
C’est le seul oiseau du village
Et c’est le seul chat du village
Qui l’a à miotié dévoré
Et l’oiseau cesse de chanter
Le chat cesse de ronronner
Et de se lécher le museau
Et le village fait à l’oiseau
De merveilleuses funérailles
Et le chat qui est invité
Marche derrière le petit cercueil de paille
Où l’oiseau mort est allongé
Porté par une petite fille
Qui n’arrête pas de pleurer
Si j’avais su que cela te fasse tant de peine
Lui fit le chat
Je l’aurais mangé tout entier
Et puis je t’aurais raconté
Que je l’avais vu s’envoler
S’envoler jusqu’au bout du monde
Là-bas où c’est tellement loin
Que jamais on n’en revient
Tu aurrais eu moins de chagrin
Simplement de la tristesse
Et des regrets
Il ne faut jamais faire
Les choses à moitié.



Pisica și pasărea

Un sat ascultă cu inima zdrobită
Cântec de pasăre rănită
E singura pasăre din sat
Si singura pisică din sat
Păsării o àripă i-a devorat
Cântul păsării a amuțit
Pisica din tors s-a oprit
Si fulgii de pe bot și-a curățit
Iar toată suflarea din sat
S-a pregătit de-nmormântare
Pisica invitată de onoare
Pășește-ncet în spatele sicriului ciudat
De o fetiță-nlăcrimată legănat
De-aș fi știut că o să suferi așa tare
Sopti pisica
AÈ™ fi-nghiÈ›it È™i cealaltă arìpă
Si ți-aș fi povestit
Cum am văzut pasărea zburând parcă
Spre capătul lumii atât de departe
Că nici o pasăre nu poate să se-ntoarcă
Durerea ta nu ar fi fost atât de mare
Ai fi fost numai tristă
Gânditoare
Există o măsură-n toate
Eu m-am oprit la jumătate.

(traducere:Marina Samoila)