Calvarul este-a lui stihie.
Străfulgerând turme de nori,
Adoră el doar vijelie,
Păduri vuind, ape-n vâltori.
Prin frunze moarte-ngălbenite
Se-nalță maiestuosu-i tron,
Printre vântoaice amuțite
Ursuz tronează negrul domn.
El necredințele dezleagă,
La rugăciuni rămâne surd,
El până și iubirea neagă,
Vărsări de sânge-l lasă crud.
El orice-avânt înalt ucide
Pradă instinctelor trupești
Și tremur muzele timide
Sub ochii lui nepământești.


* din volumul Demonul meu; Editura Prut Internaíonal, 2006;
Selecție, prefață și traducere de Ion Hadârcă