Do, re, mi, fa, sol, la, si, do!
Un cor de glasuri argintii
Cânta voios, pe vremi, într-o
Grădină mică de copii.

Eu ascultam - copil și eu -
Cum cântecele de la școală
Suiau și coborau mereu
Pe-aceeași scară muzicală.

Blajinul soare se uita
Spre lumea noastră de pitici
Și, mulțumit, se răzima
De case albe, case mici.

În vremile lui Anton Pann,
În fața vechilor chilii,
Sub oțetar sau sub platan,
Se adunară alți copii.

Un dascăl blând și părintesc
Aceeași scară-i învăța,
Cu glasul lui bisericesc:
Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa!

Pa, vu, ga, di... și răsunau
În aer coruri îngerști,
Și copilașii-ntinereau
Bătrânul nostru București.

Dar viața mea, ca viața lor,
A luminat, și-apoi, alene,
S-a risipit, s-a stins ușor
Pe străzile bucureștene.

Puterea care mă-nălța
Fugi din mine. Încotro?
Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa!
Do, si, la, sol, fa, mi, re, do!