Nu plânge că te dau uitării,
Și nici nu plânge că te las
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Și ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanț plin de tărie
Ca firul cel mai subțirel
Când soarta vrea așa să fie,
Zădarnic vrei să faci altfel.

Și nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Și acea iubire atât de mare
Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar, rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniștit
Un dor se duce și-altul vine,
Și vei uita că te-am iubit.