Dacă-i atingeți mâna nu știți că i-ați atins-o
Vă amintiți de dânsul, dar sub un nume nou,
În miez târziu de noapte, în cel mai adânc somn
Cu-adevăratul nume, îl invitați să șadă

Când va bătea la ușă, voi ști că este el
Care ne vine-aproape, la fiecare oră
Și voi îl veți privi fără să-l recunoașteți
El va pleca departe, dar va lăsa-napoi

O poartă foarte vie și palidă ca dânsul.