Să te compar c-o mândră zi de vară,
Când eşti atât de tânar şi de blând,
Nu-i de ajuns, căci florile-or să piară
Sub vântul aspru, toamna, în curând
Şi ochiul paradisului – fierbinte –
ÃŽşi va-ngropa tot auru-n apus,
Iar timpu-n goană n-o să te alinte:
Tot ce-i frumos schimbării e supus!;
ÃŽn tine însă vara-i neschimbată
- C-o să È›i-o fure timpul nu mă tem! –
Şi ai să treci prin valea-ntunecată
A morÈ›ii-nveşmântat într-un poem.
Prin cei ce-l vor citi şi-o să-l recite,
Tu – cel de azi – o să rămâi, iubite!