Din ce plămadă ești, de la picioare
Þi se aștern mulțimi de neguri sumbre?
O umbră poartă-n spate fiecare
Și te nutrești, răpindu-le, cu umbre.
Descrie-l pe Adonis - niciodată,
Imaginea-i nu-ți fi-va pe măsură;
Și-Elena-n pânză chipul de-și arată,
Tu-ai fost modelul nou pentru pictură.
Cum primavara, umbrele din rugul
Încins al frumuseții, se coboară
Și-n toamnă greutatea ți-e belșugul,
Pe orice lucru umbra-ți e usoară.
Ca tine grațioasă nimeni nu-i,
Dar nu ești credincioasă nimănui.