Dormi. Anul s-a dus fără tine
a doua ieșire pe Tympul poveștii
prima oară, între clipe
acum, prin Crăciun
fără ceață, fără fum
în sfârșit aduce cu vocea ta
asta da, bucurie
să aud chemarea radicalului
și-a logaritmului complex
cu pânzele schimbării imposibilului

Vântul rece care îngheață ceața
cu promoroacă multă în loc de cloacă
ăsta-i accentul venit cu sfera și zarul
în care mă gândeam să las toate baltă
să-mi văd de insula cu stuf
să caut golful mării
cu plajă și stânci
să-mi găsesc stânca
de pe care să plonjez în adânc
precum o făcuse El
jucătorul cu mărgele de sticlă

În sfârșit, Igitur. Ochii tăi fac scântei
ce bine ai spus totul
dintr-o suflare
băieții ăștia
fără ceas și busolă
au uitat prea multe
și-au pierdut vâna călăritului
și culorile răsăritului

Între da și nu
ai ales (imp):osibilul
yaaaaaaaaahhhhhhhhhh
mâini transpirate
ca de broscoi râioși
ți s-a părut ție
acceptă minciuna asta
ca-n dragoste
mișcă ambele părți




Să nu te arunci
de la farul genovez
tu știi că pe stradela vântului
la răscrucile gândului
în casa cu iederă
am sobă
și scară interioară
piesele mele-s la scenă deschisă
cortina nu se lasă niciodată
și nici nu se ridică
cade să-și scuture praful
să scape de t
din altă paranteză
dintr-o altă piesă
să nască
iluzii, confuzii și
nori de gând
.................................

În cheia magică a tridentului
te las în adresa unui nou munte (fuzzy)
(http://www.ams.org/mathmedia/)
(Constanța, 31 decembrie 2007)