Unde locuiesc zeii? În inima mea,
în inima mea sfîșiată, dureros-fericită,
cînd mi se înalță cîntul.
O, zei, ce poate face un om în cele cîteva clipe
ce-i sînt hărăzite?
V-am cunoscut puterea întreagă...


Zei, ați venit către mine...
De-atunci zac istovită și vă visez...
O, zei, mă vizitați ăn fiecare zi,
în ceasul în care mă simt în putere
și sîngele tot se adună ca să v-asculte.
Murmurați cuvinte-n ureche,
verbe nepieritoare ca diamantele degetelor voastre
de la picior.
O, zei, zei!
Oricît de slabă aș fi,găsesc în mine cuvinte
puternice -
cuvinte pe măsura voastră!
Lumea poate fi cuprinsă-n cuvinte,
din clipa în care-o atingeți cu mîinile voastre
vrăjite.
Nimeni n-a văzut încă lumea.
O țineți ascunsă îndărătul draperiilor,
................................................
O rază de lumină căzu pe sărmana-mi cărare.