Mor și greii, mor și marii,
mor și muritori de rând,
mor și sfinții și tâlharii
cu gândire fără gând.
Noi, pigmeii și mărunții
îngroșăm acest pământ.

Unii intră-n sanctuare,
alții urcă în statui,
locu-și află fiecare,
noi suntem ai nimănui.

În văzduh e-o tulburare,
dură zbatere de vânt,
ape vin, prăpădu-i mare,
ies și morții din pământ.

Într-o vreme rea, ursuză,
vine rândul orișicui.
Deși viața ne refuză
și pământul ne refuză,
trece veacul, trece ora,
e secunda tuturora,
nu e vina nimănui.