Disprețuind oglinda verde-a stepii,
în aspra cățărare către creste,
prin râpi, prin văgăuni cumplite, peste
roci și zănoage dau năvală jepii.

În jurul pietrei bombăne tempeste
și bice roșii le asmut sirepii, –
e dar ei, zbârlindu-și cuiele și țepii,
sparg negurile cremenii celeste.

Chirciți, ologi și strâmbi, pe brânci, pe coaste,
sub mormăieli de tunet urcă-ntr-una.
Tot mai flămânzi de spațiile vaste,

vor, trebuie să biruie furtuna...
Sus, vulturii le-așteaptă dârza oaste
și soarele își flutură cununa.