Chiar dacă-i cert, tot au dreptate:
Prin cuvânt nu chiar totul se poate,
Și asta-i de la sine-nțeles.
Cuvântu-i evantai! Printre vergele, ades,
Evantaiu-i o floare, dar iată,
Doar obrajii-ți ascunde – și gata;
El nu-mi poate ascunde și fata,
Căci ce are frumos ea nu-și apără:
Ochii divini care-n ochii mei scapără.


Traducere A. Covaci