Treci prin grădini tomnatice-n pârjol:
În liniști, plină-o viață-aici se-arată.
E vița viei, brună,-n mâini purtată,
Pe când durerea cade-n ochi, domol.

Pași, seara, prin ținutul negru sunt;
În calm de roșii fagi se-aud. Jivină
Albastră-n fața morții blând se-nclină
Și-ngrozitor se surpă-un gol veșmânt.

La cârciumă calmi oameni joacă-n drum,
O fată amețită-n iarbă cade.
Ciorchini de soc, moi flaute-mbătate,
Rezedă-iscând femeie din parfum.



Traducere Mihail NemeÈ™