Ocean imens! De prunc tu mi-ai fost scump!
Tânjeam să-ți joc pe piept cu valu-n spume,
Brizanții tăi de țărmuri când se rump;
N-aveam plăcere mai de preț pe lume;
Când valurile nu știau de glume,
Chiar frica îmi stârnea plăceri, duium,
Copil al tău simțindu-mă, anume,
Și mângâindu-ți coama albă cum,
Ocean nemărginit, ți-o mângâi și acum!




Traducere Aurel Covaci