Spune-mi, nu ești, bunăoară,
Vreun născocit portret
Izvorât în zi de vară
Dintr-un creier de poet?

Nu! O astfel de guriță,
Ochi cu licărul vrăjit,
Chip de dulce copiliță,
Nu poetul le-a scornit.

Monștri, vipere haine,
Lighioane mii și mii,
Doar asemenea jivine
Un poet ar născoci.

Dar o gură care minte
Și o față ca a ta
Cu priviri fățarnic-sfinte,
Să scornească n-ar putea.




Traducere I. Cassian-Mătăsaru