O vedeam cum prin neguri răzbate -
Un torent cântător și obscur.
Ca un vis de furtuni depărtate,
Dispărea-n amuțitul azur.
Noi, uitați în sălbatica țară,
Fără lacrimi, sărmani viețuiam.
Și la stânci ne-nchinam cu sfială,
Trandafirii arzând nu-i vedeam.
Vis al nopții - veni dintr-o dată
Înspre nordul cel trist și cețos,
Luna, soarele, bolta-nstelată
În cosițe-i luceau maiestuos.
Norii, grijile vane de-a pururi
Le-ngropa bezna dulce pe rând,
Sfinte căi tremurau în azururi,
Parcă cerul s-a-ntors pe pământ.
Și-am văzut pe meleaguri barbare
Cum ardeau trandafirii atunci,
Vâlvătaia de lacrimi amare
Mistuia gânduri rele și stânci.

1 iulie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''