De pe glodoasa, neagră cale
Nu se ridică ceața grea...
Tot scârțâind din balamale
Pornește-ncet o haraba.

E zi, și pare Arlechinul
Ca și Pierrot la față supt,
Și-n colț ascunde Colombina
Costumul ei de scană rupt.

Ei haide,hai mârțoage-odată !
Actori la treabă ! Dații zor !
Ca adevărul toți să-l vadă
Să-și simtă sufletul ușor !

În suflet - mucegai și-obidă
Ascund plângând, mergând mereu,
Ca drumul drept să se deschidă
Din raiul cântecului meu.

noiembrie 1906

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956