În tihna dinspre ziua, în tânăra-mpietrire,
Plutea-n tării un suflet și-a întâlnit o Stea.
Cețos era amurgul cu umbra lui subțire,
Iar Steaua Înserării, tăcută, aștepta.

Pe treptele de neguri, distanță, maiestuoasă,
Blajino, Tu pășind Te-ai arătat
Și ca un vis himeric în tihna voluptuoasă
Spre căile albastre în zbor Te-ai avântat.

Cu ceața ei de vise, e noaptea istovită.
Sfioasă, tinerețea-mi de doruri e-un abis.
Vin zorii.Tu, senino, în lume răsărită,
A lumina cu soare ai aprins.

19 iunie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''