La bătrânețea mea pustie
De cele sfinte m-am dezis.
Acolo mi-apăreai tu mie,
Dar nu aievea - ci în vis.

Șoptind, tomnatica paloare
Ceva mi-aduce- aminte, lin...
Dar umbrei pot să-i dau crezare
Din visul adolescentin?

Cum pot ști de-mi era sortită?
Uitând de rana ce gemea,
Visarea-n neguri mistuită
Prelung, în visu-mi stăruia.

Poveștile mă lasă rece,
De cărunțele-s subjugat.
Las' altul ușa să o-ncerce,
Căci mie nu mi-a mai fost dat.

29 septembrie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul '''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''