De tavanul libelulei
S-a spânzurat un copil nebun
Privește țintă iarba
Ridică ochii-ncrezător
Ceața ușoară se linge ca o mâță
Care se despoaie de vise.
Copilul știe bine că lumea de-abia începe:
E totul străveziu,
Luna e-n mijlocul pământului,
Verdeața acoperă cerul
Și chiar ochii copilului,
În ochii lui întunecați și-adânci
Ca nopțile albe
Se naște lumina.


Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu