fiecare zi e diferită

e ca și cum m-aș muta dintr-un motel ieftin în altul
încă de la intrarea în cameră tapițeria din ce în ce mai căzută
pare să sfideze hotarul unde sângele întâlnește ficțiunea un bec pâlpâind anemic
ademenește întunericul privesc jumătatea goală de pat ca pe o capcană de urs
ce are propria inimă bătând îmi spun că suferă de claustrofobie și închid
ochii sperând ca dimineața următoare să străpungă geamurile zoioase

diferența de la motel la motel
sunt vecinii din ce în ce mai joviali cu un libidou
insațiabil pentru satisfacerea ignoranței mă gândesc că aripile fără voință
sunt ca un avion fără combustibil dar ce folos dacă cerul e doar punctul unde
arată zâmbind cu degetul

o nouă cameră de motel deschid ușa
întotdeauna privesc după umăr nu cumva să fiu jefuit sau înjunghiat
nu hoții amatori mă îngrijorează ci hoții profesioniști care migrează
cu tine până în cel mai cald și sigur loc

intru mă simt ca un străin la propria înmormântare
om pe dinăuntru negru îmbrăcat într-un costum alb îmi strâng propria mână cu forță
am să îmi las vechiul eu să numere barele fiecărei celule de sânge
care a murit pentru o cauză nobilă
inima asta a renăscut

și așa m-am trezit