Şi iată laleaua, te uită la roze,
Sub gesturi masive de bronzuri şi marmori,
ÃŽn parc unde Eros se joacă sub arbori,
Cum cîntă-n lungi seri, monotone şi roze.

Iar în seri bucuria înalÈ›ă cîntări
Bucuria salonului sub raze de lună
Şi vînturi mari suflă-n melancolica strună
Răvăşind visul alb al solitarelor păsări.

Şi iată laleaua, te uită la muguri
Şi crini cristalini împurpuraÈ›i de amurg,
Trist strălucesc prin soarele-n pîrg,
Durere-aducînd spre fiinÈ›e şi lucruri.

Şi dragostea mea, carne-nsîngerată,
ÃŽşi vindecă rana, calmează nevroze.
Şi iată cum crinii, laleaua şi roze
Plîng amintiri unde-al meu suflet se scaldă.