Când ești moartă, moartă și departe de splendidul păcat,
Și sufletul descărnat jelește pe panta ultimului abis
Abandonarea inimii sale într-un pat de pământ,

Când, departe de trupul care mi-a iubit trupul, sufletul dinăuntru
Vine, dezbrăcat de nemiloase metamorfoze,
Ce să-i spună el sufletului meu, când noi suntem morți, morți?

(Când sunt mort, mort, și te-au îngropat și pe tine,
Iar trupul pe care buzele mele atât l-au iubit e dat viermilor
La sărutat. Și gâtlejul rece, catifelat și părul strălucitor de pe cap -).