Lucra de dimineața până-n sară
copiii și nevastă să-și nutrească...
Slăbit, bolnav, azi cată să cerșească
să-și mai susție soarta grea, amară.

O clipă neavând să odihnească,
și istovit de-a vremii grea, povară,
azi, mâine doar pe-o stradă, pe afară,
înțepenit de foame o să-l găsească.

Și poate atunci pe-o pagină în ziare
va sta de moartea lui o știre scurtă-
și p'ângă el urmașii-n desperare.

De foame, frig s-aproprie de pieire
cărți n-o ceti zâmbind acele șire
punându-și mâinile pe plina burtă