oh, da, scrie-ți numele tău pe un fragment
de teracotă, fără pudoare,
încearcă să-l arunci în bezna unui buzunar,
nu te lăsa
luat prin surprindere și nu-ți imagina
că este descusut: alte deschideri.
în golul minții
îl vor purta pe brazdele mării, departe
de aceste curioase desene,
de aceste false tigheluri;
cum vezi, numai frigul
îi va menține acea liniște insesizabilă, acel sens,
care scapă abil printre atâtea însăilări de cuvinte


[„Memento”, în vol. Téchne]