Aș vrea să vreau, Signor, ce nu-mi stă-n vrere:
un val de gheață focul mi-l ascunde
făcându-l slab, că nu mai corespunde
ce scriu pe foaie la ce gându-mi cere.

Eu Te iubesc prin vorbele-mi stinghere
și-apoi mă plâng că mila-Þi nu-mi răspunde;
cum s-o cobor în inimă, de unde
s-alunge a orgoliului putere?!

Signor, dărâmă zidul, sfarmă gheața
ce nu mai dau lumina milei Tale
pierdutei lumi! Mireasa Ta să vadă

luminii care o să vină fața,
în piept să-mi ardă doar divine pale
și să te simt în veci, fără tăgadă!