Uneori cei din jurul meu se miră
cât de deschis le vorbesc,
se miră și nu înțeleg
că de fapt conversez cu mine,
doar cu mine însumi.
Neatent la context, la ochii exteriori.

Să văd dacă mai pot regăsi
cheia rătăcită a vechilor semnificații,
să văd cât se mai poate merge încă
pe drumul acesta
al lumii pline de paradoxuri.

Lipindu-mi ochii cât mai adânc
de pieptul șovăitor, urmăresc
steaua ce m-a călăuzit până la naștere.
Înfruntând pentru mine
Printre atâtea furtuni, primejdia și nepăsarea.