În Nazaret e-o primăvară dulce
și zburdă-n ea copilul de dulgher.
Și prag se-neacă-n aur și ungher,
oriunde El surâde sau se duce.

Atinge-un lemn și stropi de juvaer
țâșnesc din ciotul pus să se usuce.
Aleargă-n drum și ulița străluce,
ca, nosptea, drumul robilor pe cer.

Se joacă-n praf și colbul ca o iască
mustește flori sub tălpile Lui mici.
A râs: scaieții-ncep să gânguească

și pietrele prind viers de rândunici.
Un pas: și pomii-n haină îngerească
Merg după El cu pași de ucenici.