Amintește-ți Barbara
Ploua încontinuu în Brest în ziua aceea
Și tu mergeai zâmbind
Plină de bucurie strălucitoare șiroind de apă
Prin ploaie
Amintește-ți Barbara
Ploua încontinuu în Brest
Și-ai apărut în fața mea pe strada Siam
Tu zâmbeai
Și eu la fel
Amintește-ți Barbara
Eu nu te cunoșteam
Tu nu mă cunoșteai
Amintește-ți
Amintește-ți totuși ziua aceea
Nu uita
Un bărbat se adăpostea lângă o poartă
Și te-a strigat
Barbara
Și tu ai alergat prin ploaie spre el
Șiroind de apă strălucitoare plină de bucurie
Și te-ai aruncat în brațele lui
Amintește-ți acest lucru Barbara
Și nu te supăra că te tutuiesc
Eu le spun tu celor care-mi sunt dragi
Chiar dacă nu i-am văzut decât o dată
Eu le spun tu celor care se iubesc
Chiar dacă nu îi cunosc
Amintește-ți Barbara
Nu uita
Ploaia aceea înțeleaptă și fericită
Pe chipul tău fericit
ÃŽn acel oraÈ™ fericit
Ploaia aceea peste mare
Peste depozitul de muniții
Peste vaporul din Ouessant
O Barbara
Ce stupid e războiul
Oare ce s-a întâmplat cu tine
În această ploaie de fier
De foc de oțel de sânge
Și cel care te strângea în brațe
Cu tandrețe
Oare e mort dispărut sau încă viu
O Barbara
Plouă încontinuu în Brest
Așa cum ploua și atunci
Dar acum e altfel și totul e în ruină
E o ploaie de doliu groaznică și tristă
Nici măcar acea furtună
De fier de oțel de sânge
Sunt doar nori
Nori care se destramă
Leșuri de câini care dispar
Plutind peste Brest
Și vor putrezi departe
La mare depărtare de Brest
Din care nu mai rămâne nimic