Cum viscolește-n pieptu-mi deznădejdea!
Cum se-ncovoaie tot ce năzuia!
Pădure ce-și îndoaie toți copacii,
Izbiți de uragan...

N-auzi tu, Doamne, gemetele mele?
Nu vezi cum sângerez, slăbit și pal?
Învolburări de nouri de cenușă
Se-ngroașă între noi...

O, soare, soare sfânt, apucă grabnic
O suliță de aur și străpunge
Năprasnicul balaur de cenușă
Și-arată-mi-te cald!

Că rănilor doar tu le-adormi durerea,
Când Dumnezeu nu vrea să mi-le-nchidă;
Te-ndură tu de mine, soare sfinte,
Că Domnul m-a uitat...