Clepsidra zace-n calendar
alăturată altor glorii
de ceară care-n minutar
au scris și regretat istorii –

La câte legi n-a așteptat
sentința sorții, triumfală,
pe-obrazul ei nerimelat
s-au scurs celule de sfială –

Așa și gândul tău puțin
m-a-nconjurat în resemnare,
spaimă-a tăcerilor ce vin
consum de veșnică teroare –

Cadențe vechi de timp, pe când
urechea noastră-n permanență
era divinul crezământ
al lumii, pururi în absență –