Unde vrei, Doamne, lumina ți-o îndrepți,
iar de privesc Doamne, spre a ta mărire
eu văd în ceruri a ta strălucire
unde, cu voce eternă, ești slăvit de sfinți.

Dacă pe pământ privirea-mi coboară,
în a Naturii mare varietate,
puterea-ți, în măiestria ei se vede
creată de așa diversitate.

Dacă marea, Doamne, ori briza, meditând,
păsările și peștii, toate-ntr-un glas spunând
că tu ești creatorul lor și te adoră...

Și nu este făptură așa haină, văzând
frumuseți atâtea, slavă ție nedând...
Singur, știind toate acestea... te supăr!