Mi-e aspră steaua, dar mai rea asprime
e-a contelui ce-n seamă nu mă bagă.
În jurul meu sunt mulți cei ce mă roagă,
dar eu nu vreau alt chipeș. Nimeni, nime...

Sfidez a curtezanilor mulțime,
spre cel umil sunt leu ce stă să ragă,
mă umilesc spre cel ce nu-i sunt dragă,
și-această hrană vreau să mă anime.

El caută doar pricini de mânie,
iar ceilalți - de confort și armonie:
îi las pe ei și lui îi caut voia.

La școala ta, Amor, primește-oricine
contrariul lucrului ce se cuvine:
dispreț umilul, crudul bunăvoia.

(Traducere C.D.Zeletin, Humanitas 2008)

Dura è la stella mia, maggior durezza
è quella del mio conte: egli mi fugge,
i' seguo lui; altri per me si strugge,
i' non posso mirar altra bellezza.

Odio chi m'ama, ed amo chi mi sprezza:
verso chi m'è umile il mio cor rugge,
e son umil con chi mia speme adugge;
a così stranio cibo ho l'alma avezza.

Egli ognor dà cagione a novo sdegno,
essi mi cercan dar conforto e pace:
i' lasso questi, ed a quell'un m'attegno.

Così nella tua scuola, Amor, si face
sempre il contrario di quel ch'egli è degno:
l'umil si sprezza, e l'empio si compiace.