agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ Marina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-04 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Dîrzu Andrei-Ovidiu
Prin piepturile noastre absurde se plimbă
orașele incendiate, amare. Păsările din ele sunt păsări de pradă. Oamenii incidentali vorbesc singuri și tare. Nu răspunde nimeni, - din ziduri sau ganguri ies șerpi cu mersul târât; singurătățile serii cu cutitele-n mână ne țin de urât. Fețele au pe ele cărbune crescut cu gloanțele, cu foile de cort. Pe timpul războiului, în noi cartierele au ars ca pălăriile calabreze, de sport. Echipamentele seamănă cu pietrele; au culoarea drumului spân. Într-o zi de octombrie, serioasă, au să răsară scaieți negri-n plămân. La dansul grotesc al orbitelor vom vedea atunci fabricile de cărămidă umană pompându-și alcoolul din bureții lor anonimi peste inimă câte o capcană. -Doamne, să ne ajuți să te întâlnim pe Calea Lactee – cuptoarele tale coc pâinea țăranilor triști: dacă ai fi lângă noi, te-ai întâlni cu Iisus Hristos în tranșee sau l-ai găsi mort în porumbiști. Să ne culegi, Doamne, ca pe struguri din alifia țarnelor, din vegetații de fier – că... “noi pentru tine ducem acuma războiul acesta mare cât o felie de cer”. Oamenii tac de-alaltăieri și te-așteaptă; puștile lor (crede-mă) n-au să tragă niciodată în tine, cu toate că trupurile noastre-ngropate-n asfalt se uită la soare ca la un hoț ieșit, ziua, din mine.
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité