Ne spălăm cu clăbucul tău, soare,
Săpunul nostru fundamental,
Pus la îndemână
Pe polița cerului.
Întindem mereu brațele spre tine
Și ne frecăm bine cu lumină,
De ne dor oasele de-atâta fericire.

O, ce veselie
E pe pământ dimineața!
Ca într-un spălător de internat,
Când copiii iau apă în gură
Și se stropesc unii pe alții.

Deocamdată nu știm de unde să luăm
Și cele mai bune prosoape -
Și ne ștergem pe față cu moartea.