Mai am o scoică și câteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
și-un țărm unde să stau pe nisip
și cum să mă conving că am fost pe un asemenea țărm
urmărind fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică și câteva pietre
și un nume ciudat
pe care nu-l înțelege nimeni
și speranța mea de-a ajunge
să nu-l mai înțeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aștept pedeapsa lângă tribunele goale,
dar eu am văzut arzând la amiază un nor
și-am auzit cântecul care îngenunchea caii salbateci,
îsi spun, țărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul și-am ascultat cântecul
și înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.