Însingurat în larma lumii,
Sub cer strein creșteam încet,
Călind în focul pasiunii
Mândria de a fi poet.
Și iată caznele-mi zburară
Prieteni veseli câștigând,
Dar eu, pierzând scânteia rară,
Mă plictisisem de curând.
Aceeași veche suferință
Pătrunse-n pieptu-mi refăcut
Și umbre noi de necredință
Îmi latră sufletu-mi durut.
Pân-azi mă cearcă amintirea,
Dar nu mai aflu nicăieri
Nici foc, nici poftă de mărire,
Nici lacrimi, milă, nici dureri.


* din volumul Demonul meu; Editura Prut internaíonal; 2006;
Selecție, prefață și traducere de Ion Hadârcă