La patruzeci de ani - în așteptare
vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi,
la patruzeci de ani sugrumîndu-ți cuvîntul
te-i pierde în tine - în căutare.
Prin ani un vînt o să te tot alunge subt cer,
vei mînca miere neagră și aplecat vei tăcea.
La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge
unde fără-ncetare
vei aștepta să vie la tine celălalt țărm,
jaf veșnic voindu-te pentru păsări
din cealaltă zare.
Pe șaptezeci și șapte de uliți
vei umbla desculț și cu capul gol:
ce sămînță n-a fost în deșert aruncată?
ce lumină n-a fost în zadar cîntată?