Ca să fiu sincer cu tine, am dat târcoale până acum ca să-mi iau aplombul. Să nu ți se pară niciodată ție, flăcăule, că e greu să ridici un munte. Dacă nu-l privești, îi poți băga un cuvânt la subsoară ca să-l răstorni. Niciodată măreția nu stă în cele văzute. Măreția stă în cele gândite despre cele văzute. Ca și micimea de altfel.
Uită-te cu nici o mână pe țâța Venerei din Milo și vei fi cel mai alăptat bărbat din lume. Cu ochiul sau cu retina lui nu te uita că pângărești.
Mă, flăcăule, mă, pricepe că nu natura e măreață, ci înțelesul pe care i-l dai tu naturii e măreț! Dacă ești în stare, îndrăgostește-te de o furnică ca să-ți pară Everestul mic! De nu ești în stare, fă și tu întocmai ca Homer: descrie-i pe oameni ca și cum ar fi greci, iar nu barbari! Știi tu, flăcăule, ce este acela un barbar? Om barbar este un om iute ca fulgerul. Îmbrățișează cauza cu efectul ei întocmai ca în statuia domnului Brâncuși, numită Sărutul. Cum pui mâna pe barbara statuie a domnului Brâncuși numită Sărutul și dezlipești cele două guri de piatră, apare între două pietre vorbirea.
Flăcăule, ce m-am mai sărutat cu propria mea muiere, căci vorbirea a zis-o și pentru mine Homer!
Ah, am uitat să-ți spun! Precis că am uitat să-ți spun ceva. Sunt absolut sigur că am uitat să-ți spun ceva! Dar iartă-mă și tu pe mine, mă, flăcăule, pentru că și eu încerc să mă iert pe mine că ți-am scris această scrisoare!

Nicetas