Am pus să moară-n umbră, într-o carte
Pe care-o știu cuvânt după cuvânt,
Petale vii și tinere de flori, -
Să-mi mai aduc aminte uneori
De cei plecați departe,
De cei ce nu mai sunt.

Și răsfoind cu mâini șovăitoare,
Într-un târziu, de dorul nimănui,
Din cartea veche-mi cade-o floare :

Suntem mereu tot mai puțini sub soare,
Și tot mai mulți sub iarba câmpului...